word of the day!

gandurile fug unele de altele in minte ca particulele in miscarea lor browniana. secundele se pierd in departare si la fiecare 60, se duce si un minut resemnat.
nici albul nu mai e alb si negrul parca nu mai e intunecat. totul se vede ca printr'un geam plouat.
blocurile nu si'au schimbat locul, bancile nu au plecat la plimbare, copacii umbresc aceleasi bucati de pamant. Oamenii s'au mutat, perechile nu se mai tin de mana in parc, frunzele s'au schimbat de nenumarate ori.
eu scriu acelasi cuvant pe foaie ... si il ingros ... si iar ... si incerc cu alta culoare si nu e de ajuns ... acum se vede atat de clar ... si bolduit ... dar nu si'a schimbat semnificatia. il repet cu voce tare. de 30 de ori pe minut. si suna din ce in ce mai bine. absurdul dispare. sunetele sunt din ce in ce mai articulate. totul pare mai definit.
sa incerc invers.

and so it will be for sure

iar pauza. azi a fost o lunga pauza. de la ploaie si de la oboseala acumulata. pe vremea asta nici nu se cade sa lucrezi. tb sa profiti la maxim de zi si sa stai ... sa stai sa te bucuri de muzica, de un pahar de vin, de stropii de ploaie, de nori, de aerul curat si rece si de starea pe care o induce. incerc sa imi pun gandurile in ordine, dar din pacate nu le pot aranja intr'un tabel, nu le pot clasifica in functie de variabile, decat poate de importanta pe care le'o dau eu. raspunsuri.
acum m'am hotarat. vreau sa stau in Londra. sa ploua zilnic. si in cazul in care nu mi'ar mai placea vremea, sa ma mut undeva unde e soare mereu. si zapada. multa zapada. iar cand ma plictisesc de hainele groase, sa ma pot imbraca de vara. lejer. cu o rochita alba care sa imi mangaie usor trupul si cu un parfum de vara dupa care pot fi identificata.
si oriunde as sta, as vrea sa vii cu mine. sa fim noi doi si ploaia, soarele, zapada. noi doi e de ajuns.

squeeze me ...

inchid ochii si simt totul mult mai intens. te gust si nu pot sa ma opresc, te miros si devin dependenta de tine ... mai mult decat eram pana acum. degetul tau pe gatul meu este ca un fulg care ma gadila si incerc sa fac fata senzatiei pentru ca intr'un mod straniu, chiar imi place. notele se desprind din melodie si vin sa te ajute. ma ametesc si imi incanta auzul impletindu'se cu soaptele tale. minte'ma in continuare ca vei fi aici si maine, minte'ma ca nu visez si ca nu'mi vei da drumul la mana ... ca degetele noastre vor ramane incrucisate nu numai in prezenta lunii. hai sa avem martor si soarele.
buzele tale imi inghit cuvintele. privirea ta imi ajunge in varfurile degetelor. inima o ia la galop, iar eu intru in transa.
m'am trezit la realitate.

what else is there?

apari uneori ca si curcubeul dupa furtuna, dar sunt momente cand esti cel mai puternic tunet care imi face inima cat un purice in piept, de frica.

nu inteleg cum poti avea atatea personalitati. sau poate ar trebui sa ma uit in oglinda. tu esti cel care m-a invatat sa ma port asa. tu m-ai invatat sa zambesc din nou, sa ma bucur de cateva ore, de moment, de prezent, sa savurez statul la tine in brate, sa iti ador parfumul, sa tac, sa nu mai am somn noaptea, sa te las sa ma dezamagesti, sa te iert, sa ma vindec ... dar nu si de tine.

de'abia plecasesi

fug de un loc cu mii de amintiri in fiecare colt al camerei si al orasului, in fiecare frunza si in fiecare adiere de vant ... si ajung aici unde amintirile nu dor. jeneaza. sunt proaspete, de mai bine nu ar fi. si esti tu si e de ajuns.
as vrea sa te joci iar cu mana in parul meu lung, sa iti incurci degetele prin el si sa'mi mangai capul, iar eu sa simt in acel moment ca nu mi se poate intampla nimic rau. sa'mi iei mana stanga si sa o strangi in mana ta dreapta asa cum se inchide cureaua ceasului. si apoi sa ma cuibaresc in bratele tale, sa numar de cate ori clipesti gadilandu'mi obrazul drept cu genele, iar limbile ceasului sa o ia la goana ca si cand maine nu ar mai fi nimic, nici noi, nici ei ... iar inima sa'mi bata din ce in ce mai repede, tu sa respiri si mai apasat ...
tresar. iar e innorat si frig. azi nu te mai vreau



" De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas? "
( T. Arghezi )

for every sleepless night

as vrea sa ma ridic acum de pe scaun si sa imi fac un mic bagaj, sa adorm apoi imediat si dimineata la 7 sa ma trezesc odihnita si sa iau un tren spre munte. sau spre Paris. sau spre nicaieri. as vrea sa ajung departe. si prin fiecare oras prin care trec sa las cate un gand. sa nu stie apoi sa ma gaseasca. sa ramana al nimanui. sa il ia cine vrea. daruiesc cu drag gandurile mele ca si copacii frunzele toamna. sa le ia vantul, sa le ia ploaia, sa ma lase pustiita.
si cu toate gandurile, am un imens gol in mine. si nu e de la foame, nu e de la somn, nici de la emotii pentru examen.
eu stiu ca esti acolo si ca suntem aproape de intersectie.

- Aimes moi ! - Cap !

Unul din filmele mele preferate de care nu ma voi satura niciodata este jeux d'enfants ( sau love me if you dare ). Chiar merita vazut pentru ca nu este deloc previzibil si sunt convinsa ca va va surprinde in mod placut. Doi copii nedespartiti ( Sophie et Julien ), aproape, cresc impreuna pana ajung la varsta la care incep sa inteleaga ca prietenia se poate transforma in iubire, ca il poti vedea pe cel de langa tine ca un rau necesar si ca fara el, nimic din jurul tau nu mai merita atentie si devii dependent de el incat ai prefera drogurile sau orice altceva. Sunt surprinse principalele etape ale vietii, de la inceput pana la sfarsit. In toate este prezent jocul acesta nebunesc al celor doi care are ca premiu simbolic un carusel din lemn de jucarie, dar de fapt, premiul adevarat este dragostea. " Cap ou pas cap? " - cand esti prins in joc, faci orice sa castigi, indiferent de ce cred cei din jurul tau si de ce simt, indiferent de principii, indiferent de varsta. Esti atat de motivat, incat nici nu conteaza cum ajungi la capatul provocarii cu bine. Conditiile care trebuiesc indeplinite sunt : mult curaj si mult mai multa nebunie! Si pentru ca nu este un film ca toate celelalte de genul, exista un sfarsit pentru cei optimisti si un altul pentru cei care vad partea goala a paharului.Descoperiti'l! CAP!


Mais il y a un jeux auquel ils ne faut jamais jouer, je dit bien jamais, même si c’est votre meilleur ami qui vous le propose ! C’est de se faire ensevelir dans un bloc de béton.

Pour gagner ce jeu, il faut une jolie boîte, une jolie copine, et le reste ... on s'en fout.

here comes the sun ... not yet

in ultimul timp, foarte multa lume viseaza numai la o perioada de relaxare. cateva zile in care sa nu'ti pese de nimic, sa nu ai griji, responsabilitati, sa nu iti pui alarma sa te trezeasca, sa nu te duci la serviciu sau la facultate, sa nu cobori sa'ti cumperi de mancare, sa nu gatesti, sa stai pur si simplu intr'o cabana la munte, ascunsa de civilizatie, izolata de zgomot, de trafic si de tot ce tine de orasul agitat ... sa stai intr'un pat cu asternuturi albe, apretate, impecabile si sa te uiti la filme ... sau sa stai sa asculti linistea, sa te bucuri de orice moment de deconectare ... sa stai in bratele lui si sa vorbiti despre tot si despre nimic, sa ii asculti bataile inimii ... in surdina, o melodie care sa se repete la nesfarsit ... si o raza de soare sa intre si sa te gadile in talpa ... sa te hranesti cu zambete si cu vorbe dulci - in cantitati moderate, sa nu ni se aplece - dar pana la urma, sa putem face exces de orice, fara sa aiba urmari grave ... sa ne bucuram pentru cateva zile de viata, de noi, de el, de natura, de ganduri si taceri.
pana atunci, ne trezim din vis si maine ne ducem la serviciu, respectiv examen. poate vin si zilele cu soare cat de curand. pana atunci, ne multumim cu luna plina, cu linistea unei nopti in bucuresti si cu o baie calda.
Noapte buna, bucuresti!

inca doua si ma duc

dupa o pauza de un an, mi s'a facut atat de dor incat am luat hotararea sa vorbesc din nou cu blogul chiar daca uneori nici nu imi raspunde. evident ca in sesiune, orice student normal are chef de orice, mai putin de invatat. as putea chiar sa numar fulgii dintr'o perna, sa aranjez semintele dintr'o punga in functie de marime, sa invat versuri de melodii pe de rost, dar nu si cursurile. mai ales la gandul ca mai e atat de putin si se termina, la gandul ca altii sunt deja in vacanta sau au terminat'o, neuronii mei refuza sa lucreze. sunt sigura ca nu sunt singurii care deja au plecat departe, in orasul de vacanta al neuronilor. iar gandurile ... gandurile au umplut tot spatiul ramas liber si se inghesuie in continuare in mintea mea ca lumea in metrou la ora 7 dimineata. si eu, chiar daca atentionez ca se inchid usile, le dau voie sa patrunde incet'incet si sa ma duca in alt spatiu. vreau sa spun stop gandurilor si sa pun din nou neuronii la treaba ! ACUM! sau mai bine maine dimineata ca acum meritam si noi un somn usor si o noapte buna ! si voua ! noapte buna, bucuresti!