fug de un loc cu mii de amintiri in fiecare colt al camerei si al orasului, in fiecare frunza si in fiecare adiere de vant ... si ajung aici unde amintirile nu dor. jeneaza. sunt proaspete, de mai bine nu ar fi. si esti tu si e de ajuns. as vrea sa te joci iar cu mana in parul meu lung, sa iti incurci degetele prin el si sa'mi mangai capul, iar eu sa simt in acel moment ca nu mi se poate intampla nimic rau. sa'mi iei mana stanga si sa o strangi in mana ta dreapta asa cum se inchide cureaua ceasului. si apoi sa ma cuibaresc in bratele tale, sa numar de cate ori clipesti gadilandu'mi obrazul drept cu genele, iar limbile ceasului sa o ia la goana ca si cand maine nu ar mai fi nimic, nici noi, nici ei ... iar inima sa'mi bata din ce in ce mai repede, tu sa respiri si mai apasat ...
tresar. iar e innorat si frig. azi nu te mai vreau
" De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas? "
( T. Arghezi )
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu