what else is there?

apari uneori ca si curcubeul dupa furtuna, dar sunt momente cand esti cel mai puternic tunet care imi face inima cat un purice in piept, de frica.

nu inteleg cum poti avea atatea personalitati. sau poate ar trebui sa ma uit in oglinda. tu esti cel care m-a invatat sa ma port asa. tu m-ai invatat sa zambesc din nou, sa ma bucur de cateva ore, de moment, de prezent, sa savurez statul la tine in brate, sa iti ador parfumul, sa tac, sa nu mai am somn noaptea, sa te las sa ma dezamagesti, sa te iert, sa ma vindec ... dar nu si de tine.

inca doua si ma duc

dupa o pauza de un an, mi s'a facut atat de dor incat am luat hotararea sa vorbesc din nou cu blogul chiar daca uneori nici nu imi raspunde. evident ca in sesiune, orice student normal are chef de orice, mai putin de invatat. as putea chiar sa numar fulgii dintr'o perna, sa aranjez semintele dintr'o punga in functie de marime, sa invat versuri de melodii pe de rost, dar nu si cursurile. mai ales la gandul ca mai e atat de putin si se termina, la gandul ca altii sunt deja in vacanta sau au terminat'o, neuronii mei refuza sa lucreze. sunt sigura ca nu sunt singurii care deja au plecat departe, in orasul de vacanta al neuronilor. iar gandurile ... gandurile au umplut tot spatiul ramas liber si se inghesuie in continuare in mintea mea ca lumea in metrou la ora 7 dimineata. si eu, chiar daca atentionez ca se inchid usile, le dau voie sa patrunde incet'incet si sa ma duca in alt spatiu. vreau sa spun stop gandurilor si sa pun din nou neuronii la treaba ! ACUM! sau mai bine maine dimineata ca acum meritam si noi un somn usor si o noapte buna ! si voua ! noapte buna, bucuresti!